Claudiu Murariu - Strategie & Analiză Web

Foşti colegi de liceu, viitori angajatori, prieteni, potenţiali parteneri chiar şi perechea ta înainte de prima întâlnire probabil că au făcut acest exerciţiu. De ce? Ei bine, Google este nu doar un motor de căutare ci şi un bun indicator al reputaţiei tale, online şi nu numai. Fie că sunt comentariile lăsate la vreun articol pe net, rezultatele la admiterea la facultate, vreun articol de ziar, toate acestea sunt indexate de motorul de căutare. Cu alte cuvinte spune-mi ce scrie despre tine pe Google ca să ştiu cine eşti. Bineînţeles că cei cu un nume mai comun, cum ar fi Popescu Dan, pentru care Google ofera 75 200 de rezultate, acest lucru poate lucra în avantajul sau dezavantajul lor, în funcţie de situaţie.

Deşi Google poate fi considerat un bun indicator al reputaţiei tale online, nu este şi o unealtă bună pentru managementul ei. Aici ţin să atrag atenţia: managementul reputaţiei nu este doar pentru celebrităţi sau oameni politici. Studenţii ce îşi doresc o carieră, managerii, chiar şi administratorii de firme mai mici sau mai mari acum pot apela la unelte, practic gratuite, de management al reputaţiei. Azi mă voi limita la un mic exerciţiu foarte util în această privinţă, uşor de pus în practică.

Cu toţii am auzit de RSS şi, deşi această tehnologie a avut un start timid, a reprezentat una din principalele inovaţii pentru trecerea spre web 2.0. Dacă vorbim de RSS, vorbim de blog şi despre www.technorati.com. Acest motor de căutare de bloguri se poate dovedi foarte util în ceea ce priveşte managementul reputaţiei. Şi acum exerciţiul: caută numele tău pe Technorati, mergi la secţiunea Posts, click pe butonul de RSS, copie linkul în RSS Reader-ul tău (vezi RSS Know How), şi uite aşa vei afla instantaneu de fiecare dată când cineva scrie un articol nou despre tine în blogosferă. Astfel vei putea contracara situaţiile de criză şi bucura de cele avantajoase. Acelaşi exerciţiu îl propun pentru motoarele de căutare ştiri, sau pe ziarele care oferă acest serviciu de abonare la o anumită căutare. Cu siguranţă lucrurile se vor simplifica când vom avea si Google News România.

Au trecut 5 zile în care nu am avut acces la internet; nici măcar pe mobil, lucru care mi-a adus aminte de articole pe care le citeam despre internetul mobil şi  cărora nu le ofeream credibilitate. Încep să-mi schimb părerea. Bună parte a internetului va emigra de pe clasicele (deja) desktopuri.

Ce am ratat în cele 5 zile:
În continua luptă cu Google, Microsoft a făcut un update major la motorul de căutare live.com. Noua experienţă online pare foarte tentantă dar nu sunt sigur că şi suficientă măcar pentru a se apropia de gigantul Google. Oricum mă voi opri asupra acestui update într-un articol mai detaliat zilele următoare.

În sfârşit cei de la linkedin.com au oferit posibilitatea de adăugare a fotografiei la profilul utilizatorului. Se pare că este o opţiune îndelung aşteptată. Mă voi conforma şi eu la un upgrade al profilului în acest weekend.

Au apărut zvonuri că Google intenţionează să creeze propriul Second Life, dezvoltând o aplicaţie în acest sens în strânsă legătură cu Google Earth. Se pare că testele noului produs se fac undeva în Arizona State University. 

Cei de la CommonCraft au lansat un videocast de 3 minute care explică de ce becuri de tip CFL şi nu becuri standard. Trebuie să recunosc că am fost puţin surprins de subiectul ales, având în vedere că celelelate filme scoase în trecut ne vorbeau despre noile tendinţe şi tehnologii online.

RSS sau “Really Simple Syndication (RSS 2.0)” - reprezintă o metodă alternativă de accesare a informaţiei disponibile pe internet. Astfel, în loc să accesezi tu informaţia de fiecare dată când ai nevoie, prin intermediul unei subscrieri aceasta este trimisă direct către tine chiar in momentul publicării ei. E ca şi cum ai primi un email fără să fie necesară o adresă specială.

Există două metode prin care informaţia poate fi accesată pe internet:

1. Metoda Clasică - prin care utilizatorul intră pe o pagină de internet pentru a citi informaţia dorită. Este metoda prin care sunt accesate toate site-urile cu specific de presă pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi.
2. Metoda Nouă - prin RSS, constă in crearea unui cont pe unul din siteurile specializate pentru a citi acest tip de informaţie sau prin instalarea unui soft destinat acestei sarcini. Prima metodă este mult mai utilizată, putînd fi accesată în orice moment de pe orice calculator cu acces la internet. Unul dintre cele mai accesibile servicii online poartă denumirea de Google Reader.

Pentru a putea beneficia de avantajele acestei metode tot ce trebuie să faci este sa parcurgi următorii 2 paşi:
1. Creare cont Google Reader la adresa: http://reader.google.com.
2. Accesare site de pe care se doreşte primirea informaţiilor, căutarea unuia din butoanele: , , , şi acţionare buton. Astfel se va accesa o pagină nouă care va avea una din formele:
Exemplu 1
Exemplu 2
În continuare se va copia linkul din bara de URL

şi va fi introdus în programul folosit pentru citirea RSS. În cazul nostru (Google Reader) această acţiune se iniţiaza prin linkul: “Add Subscription”.

Din acest moment, la fiecare autentificare în contul Google Reader se vor putea accesa toate titlurile care au apărut de la ultima vizită.

Adăugând site-urile de interes în acest cont, vei fi la curent cu toate informaţiile dorite doar prin accesarea acestui serviciu.

Alte servicii asemănătoare ce oferă gratuit posibilitatea de a administra informaţia sub forma de RSS (cunoscută şi sub denumirea de feed-uri RSS) sunt: Bloglines, Newsgator, My Yahoo . Unii utilizatori folosesc şi soluţii offline implementate in cadrul clienţilor de email Thunderbird de la Mozilla şi Outlook de la Microsoft.

RSS-urile reprezintă soluţia cea mai eficientă de a fi la curent cu ultimele ştiri de interes cît şi articolele de pe blogurile de interes. Pentru a te abona la acest blog, click aici pentru a accesa feed-ul RSS şi apoi urmează paşii din acest articol.

Un spot Orange de branding, care m-a lasat, dupa cum spun englezii, speachless fără să mai punem la socoteală şi zâmbetul obţinut pe socoteala situaţiei ruşilor de pe MIR. Oare de ce au folosit ruşi?

Într-una din timidele mele încercări de a vorbi la o conferinţă a ARRP ce avea ca temă blogurile, am încercat să-mi transpun părerea privind ceea ce numeam eu “blog noise”. Recunosc că e un termen născocit de mine, şi poate nu e foarte fericit ales, dar el se referă la toate acele articole din blogosferă care nu transmit nici o informaţie relevantă pentru o mare majoritate a cititorilor. Până la urmă chiar si motto-ul celor de la Technorati “some of them have to be good” poate fi înţeles foarte bine “the others are worthless” (dintr-o perspectivă pesimistă ce-i drept).

Dacă ar fi să transpun acest concep de “noise” şi în cazul Social Media, el ar fi şi mai proeminent. Nu sunt multe exemplele care să dovedească valoare palpabilă şi pentru comunitate, nu doar pentru publicitari. Cele care există dovedesc adevărata putere de comunicare a ceea ce numim web 2.0. Un exemplu cu adevărat plăcut îl reprezintă Sell-a-band. În principiu e un site pe care diferiţi artişti dornici de a ieşi din anonimat îşi pot posta 3 piese muzicale. Dacă unui fan îi place în mod deosebit o anumită piesă, poate cumpăra o acţiune de 10$ pe care practic o investeşte în formaţie sau artist. În momentul în care se adună 50 000 $, un minim de 5000 de fani, site-ul va înregistra un album pentru respectiva formaţie. Şi acum urmează extraordinarul din această poveste: datorită învestiţiei făcute, fanii doresc să recupereze cât mai mulţi bani, motiv pentru care vor începe o adevărată frenezie în a promova formaţia sau artistul prin orice mijloc accesibil. Cam aşa arată o poveste de succes despre colaborarea unei comunităţi online, din SUA.

În curând cu siguranţă vom putea citi despre astfel de poveşti chiar şi pe bătrânul continent şi de ce nu chiar în România.

Un lucru e cert: în cazul oricărui site de dimensiuni cel puţin medii erorile de tip 404 - Page not found vor fi inevitabile. Deşi numărul vizitatorilor care întâlnesc o astfel de pagină este relativ mic, acest lucru nu înseamnă că trebuie ignoraţi. De cele mai multe ori apar sentimente de frustrare şi chiar de enervare printre cei care, în căutarea unui anume articol, nu găsesc decât această pagină 404. Din fericire astfel de erori pot fi transformate în avantaje, şi chiar pot binedispune vizitatorul convingându-l să nu părăsească încă site-ul. Cum? Printr-o minimă optimizare de uzabilitate ce necesită doar puţină creativitate.

Exemplele mele preferate de pagini 404 sunt:
1. Whoopsie

2. Stilul ironic

3. Pagina lipsă

Astăzi am realizat, cu ruşine chiar, ca am uitat unele din numele celor care au fost şi sunt principalii vectori profesionali, demni de urmat, în domeniul strategie şi analizei web. În acelaşi timp chiar am fost invidios când am aflat că Adriana Iordan de la Gecad ePayment îl va intervieva pe Avinash Kaushik omul din spatele Google Analytics.

Dar să revenim la lista celor mai mari evanghelisti (dacă aţi şti cât de mult urăsc numele ăsta, dar nici că aş şti unul mai bun) din domeniul strategiei şi analizei web:

1. Avinash Kaushik - Consultant Independent şi pentru moment Evanghelist Analytics la Google. Autorul cărţii “Web Analytics: An hour a day” şi a blogului denumit simbolic Occam’s Razor

2. Jeremiah Owiang - Strategist web şi consultant pentru un număr impresionant de firme din topul forbes 500. Bogul lui: Web strategy by Jeremiah.

3. Guy Kawasaki - Evanghelist marketing, iniţiatorul unei afaceri web cu cea mai mică investiţie şi anume de 12.000 de dolari. Autorul cărţii “The art of the start” şi a blogului “How to change the world“.

4. Jacob Nielsen - Practic omul care a inventat termenul de usability. Oferă un newsletter gratuit cu informaţii mai mult decât utile oricărui designer sau proprietar de site-uri. Nu are blo, şi nici feeduri RSS fiind mai mult decât fidel “old media” însă site-ul lui este o adevărată comoară e informaţii www.useit.com

5. Steve Krug - autorul cărţii “Don’t make me think. A common Sense Approach to Web Usability” şi unul din liderii de opinie în ceea ce priveşte consultanţa în uzabilitate.

6. Ultimul dar nu şi cel din urmă, Rand evanghelist SEO. Dacă ceva nou apare în acest domeniu, probabil că echipa lui de la SEOmoz va fi prima care să experimenteze ca apoi să povestească şi publicului rezultatele.

Vinerea aceasta am două exemple celebre de campanii virale al căror succes s-a dovedit mai mult decât răsunator. Prima dintre ele am văzut-o până şi într-un sat părăsit din Kosovo, la câţiva tineri care o schimbau între ei pe telefoanele mobile, iar cea de-a doua, deja clasică, a fost prezentată cu sloganul: “Nu-i de mirare că percepţia noastră despre frumuseţe este deformată.”

Stafful “Web Analytics Association’s Standards Committee” au implementat primul document oficial al standardelor de Web Analytics. Deşi documentul este prezentat ca fiind versiunea cu numărul 4.0 cel mai probabil acest număr reprezintă numărul de variante care au fost dezvoltate în interiorul organizaţiei, căci este prima ediţia lansată publicului.

Download definiţiile de Web Analytics implementate de WAA Standards.

Având în vedere răspândirea curentului web 2.0, noile tehnologii Ajax sau a tehnologiilor echipei Adobe, definirea acestor standarde era foarte necesară astfel încât să poată fi abordate de toţi furnizorii de soluţii pentru analiza traficului web. În Sillicon Valley, deşi acest document este mai mult decât binevenit, există destul scepticism în ceea ce priveşte implementarea acestor standarde. Motivul: pentru marii furnizori formulele de analiză a traficului reprezintă un secret şi atu-ul afacerii. Standardizând aceste metode de calcul, nu vom avea diferenţe uneori foarte mari între doi furnizori la acelaşi site, însă e posibil ca micii întreprinzători din domeniu să nu mai aibă nici o şansă să pătrundă pe piaţă, nici măcar prin descoperirea unei formule revoluţionare.

Deşi putin offtopic, cred că acest video poate fi de folos majorităţii dintre noi. E drept că sunt lucruri pe care credem că le ştim cu toţii, dar oare le şi aplicăm?