Claudiu Murariu - Strategie & Analiză Web

Reţele sociale se referă la toate practicile web care au scopul de a aduce oamenii împreună pentru a împărtăşi idei sau conţinut, experienţe sau perpective sau chiar elemente de multiplicare a acestor reţele.

Reţelele sociale pot fi considerate premise a ceea ce numim azi web 2.0. Oamenii petrec mult mai mult timp online, cantitatea de conţinut online crescând considerabil. Acest lucru a însemnat şi creşterea traficului, lucru îmbucurător pentru majoritatea site-urilor de comerţ online. Mai mulţi vizitatori, mai multe şanse ca cineva să cumpere un produs.

A însemnat şi cererea de conţinut real dar mai ales precis. Rezultatul: aproape nimeni nu mai cumpără online sau offline fără a se interesa de părerile altor utilizatori a produsului cu pricina. Nu pot spune că acest lucru a crescut considerabil calitatea produselor, dar pot spune cu convingere că a schimbat modul departamentelor de marketing online de a comunica cu publicul, crescând astfel vânzările.

În România, printre singurii care au îndrăznit să păşească în acest mediu cu succes sunt cei de la eMag. Statistic, nu pot să văd decât numărul mare de posturi apărute în platforma lor de forum, suficient cât să consider ca au făcut un pas înainte. Ar fi interesant să aflăm şi financiar dacă s-au bucurat de o creştere.

Dacă mai ştiţi şi alte example, share it please…

Incepând cu 2 octombrie am început să lucrez pe postul de Specialist Web Marketing la Avangate, una din firmele grupului Gecad. A fost o schimbare neaşteptată chiar şi pentru mine, şi motivul pentru care am acceptat provocarea îl reprezintă proiectele lor şi portofoliul de clienţi.

E dificil să porneşti în web marketing de unul singur. E şi mai dificil să supraveţuieşti dar cel mai greu lucru de realizat e să ai parte de proiecte la care să iubeşti să lucrezi. Majoritatea clienţilor mei erau fie firme mici, fie firme medii care nu doreau cheltuieli foarte mari pe web. Frustrările de care aveam parte şi faptul că nu reuşisem să-mi fac o echipă care să-mi împartă entuziasmul m-au convins să-mi caut un job la un lider de piaţă.

Aşa am cunoscut-o pe Adriana Iordan, Web Marketing Manager la Avangate, care după două interviuri şi două articole scrise a hotărât să mă includă în echipa ei. Au trecut deja 7 zile de la prima mea zi de lucru şi sunt şi mai entuziasmat de proiectele de aici decât atunci când mi-a fost prezentată prima dată compania.

Avangate este o soluţie de e-commerce pentru vânzări de software online. Un fel de ePayment doar că indiferent de ţara de origine şi doar pentru vânzări de software. Partea frumoasă a acestui serviciu este faptul că oferă servicii gratuite de web marketing (SEM, SEO, usability audit and consulting, software submission) clienţilor ce au achiziţionat unul din pachetele de ecommerce. Şi nu, nu e doar marketing şi super oferte doar de dragul ofertelor, căci în funcţie de vînzările clienţilor cresc şi veniturile Avangate, fiind astfel o situaţie de tipul “win-win”.

Compania este în plină dezvoltare; săptămâna trecută au deschis un nou birou în Silicon Valley, fiind astfel vecini şi cu gigantul Google.

Partea bună e că voi avea şi mai multe subiecte de abordat în blog însă şi mai puţin timp pentru a scrie. Oricum obiectivele propuse rămân valabile.

Pentru cei ce nu ştiu, GYM este “SEO slang language” şi e o prescurtare pentru cei 3 mari. Google, Yahoo şi Microsoft. Cei doi din urmă (la propriu din punct de vedere al market share) au suferit upgradeuri majore în ultimul timp pentru a putea fi un concurent real pentru cel dintâi, Google.

Yahoo.
Acum cîteva zile au lansat One Search, un upgrade bine venit însă cu ceva întârziere faţă de principalul concurent Google (ce a suferit modificări majore în vara acestui an). Filozofia Yahoo e simplă: “Oamenii nu-şi doresc să caute, ei vor să găsească”. S-au axat pe îmbunătăţiri majore ale algoritmului de căutare şi au introdus în premieră (din punct de vedere ale implementării căci idei similare au mai fost) Search Assist. Deşi nu e cunoscut modul de funcţionare al acestui nou algoritm, un lucru e clar: una din variabile, probabil şi principala, o reprezintă căutările anterioare legate de un anumit cuvînt cheie. Pentru companii această unealtă reprezintă o reursă de nepreţuit, căci

Modul în care eşti căutat pe internet este o bună metodă de a cuantifica poziţionarea ta în mentalul consumatorilor.

Alte trăsături ale noului Yahoo: includerea fotografiilor din baza publică de date a Flickr în rezultatele de căutare, oferind astfel fotografii de calitate mult mai mare în funcţie de anumite căutări, includerea elementelor multimedia (foto,video) în paginile cu rezultate de căutare, asistenţă în cazul căutării unei adrese, unui restaurant, sau în cazul planificării unei vacanţe (nothing that Google can’t do).

Un alt upgrade major îl reprezintă pagina de start pentru căutare. Cam târziu au înţeles cei de la yahoo faptul că utilizatorii îşi doresc pentru această pagină doar un singur câmp şi un buton de search. Nimic altceva. Din păcate, întotdeauna va fi mai uşor de scris google.com decât search.yahoo.com.

Live
În conferinţa de presă din 26 septembrie Microsoft anunţa sfidător aproape: “We are as good as Google”. Pe ce s-au bazat ei când au declarat acest lucru? Pe noul lor sistem propus de vertical search. Acest termen desemnează acele motoare de căutare care tind să se specializeze pe un anumit segment. Microsoft a lansat astfel 4 tipuri de vertical search pentru a concura Google: Entertainment (image and video), Shopping, Health and Local. Astfel s-au prezentat cu câteva tweakuri noi, îmbunătăţiri de uzabilitate, dar şi baze de date incomplete mai ales în cazul motorului de căutare pentru shopping.

Alte îmbunătăţiri sunt de ordin vizual, loc în care atît Yahoo cât şi Live cîştigă teren.

Ca şi concluzie lucrurile stau în felul următor: Google is the king, dar un rege într-un stat democratic unde Live si Yahoo pot oricînd să încerce să-l dea jos de pe tron. Nu prea curând însă, căci vocea poporului nu va fi fără importanţă. Oricum, atunci cînd mai apelaţi la servicii de SEO nu uitaţi să cereţi optimizare şi pentru Yahoo şi Live… aşa, pentru orice eventualitate… asta în cazul în care apelaţi la tehnici mai puţin ortodoxe. Cât timp purtăm pălării albe ;), lucrurile ne vor zâmbi indiferent de motorul de căutare folosit.

Acum câteva minute am citit o ştire despre un concurs de scurt metraje lansat de YouTube în parteneriat cu HP. Concursul are la bază o temă intrigantă: unul din personajele filmului trebuie să se înfrunte cu o situaţie peste nivelul său de maturitate. Alte condiţii pentru ca un film să fie eligibil este folosirea frazei “I demand an explanation for these shenanigans. What do you have to say?” şi a unei scene în care un personaj oferă o fotografie unui altul. (HP e partener :).

O altă condiţie de eligibilitate este ca filmul să fie în limba engleză sau să fie subtitrat în această limbă. Cât pe ce să-mi sun prietenii care se mai ocupă cu scurt metraje în timpul liber, doar că mai era o o condiţie la final. Participanţii puteau fi doar din una din ţările: Brazilia, Canada, Franţa, Italia, Spania, Marea Britanie şi Măritele State Unite. Sincer, am rămas mut în faţa ecranului… Care e logica acestei decizii? Concursul se desfăşoară online, deci investiţia făcută pentru implementarea lui nu depinde de ţara sau locaţia pe glob al unui participant.

Acum 5 ani de zile eram foarte supărat când de fiecare dată când doream să mă văd cu prieteni de prin diferite locaţii europene trebuia să ma preocup fie de viză, fie de o anumită sumă de bani pe care să o prezint garanţie la graniţă. Atunci ca şi acum credeam sincer în puterea internetului de a anula orice fel de graniţe câtre informaţie şi posibilităţi, indiferent de spaţiul de unde proveneau. Acum câteva zile citeam despre impactul internetului asupra protestului din Myanmar şi modul cum sutele de mii de bloguri care acopereau acest subiect scrise de cetăţeni de pretundeni aveau să conteze pentru situaţia acelei regiuni, ca acum să citesc cum nu pot să particip la un concurs de scurt metraj lansat de Google. Probabil că aşa înţeleg ei cel mai bine deja vestitul lor slogan “Do no evil!”.

Foşti colegi de liceu, viitori angajatori, prieteni, potenţiali parteneri chiar şi perechea ta înainte de prima întâlnire probabil că au făcut acest exerciţiu. De ce? Ei bine, Google este nu doar un motor de căutare ci şi un bun indicator al reputaţiei tale, online şi nu numai. Fie că sunt comentariile lăsate la vreun articol pe net, rezultatele la admiterea la facultate, vreun articol de ziar, toate acestea sunt indexate de motorul de căutare. Cu alte cuvinte spune-mi ce scrie despre tine pe Google ca să ştiu cine eşti. Bineînţeles că cei cu un nume mai comun, cum ar fi Popescu Dan, pentru care Google ofera 75 200 de rezultate, acest lucru poate lucra în avantajul sau dezavantajul lor, în funcţie de situaţie.

Deşi Google poate fi considerat un bun indicator al reputaţiei tale online, nu este şi o unealtă bună pentru managementul ei. Aici ţin să atrag atenţia: managementul reputaţiei nu este doar pentru celebrităţi sau oameni politici. Studenţii ce îşi doresc o carieră, managerii, chiar şi administratorii de firme mai mici sau mai mari acum pot apela la unelte, practic gratuite, de management al reputaţiei. Azi mă voi limita la un mic exerciţiu foarte util în această privinţă, uşor de pus în practică.

Cu toţii am auzit de RSS şi, deşi această tehnologie a avut un start timid, a reprezentat una din principalele inovaţii pentru trecerea spre web 2.0. Dacă vorbim de RSS, vorbim de blog şi despre www.technorati.com. Acest motor de căutare de bloguri se poate dovedi foarte util în ceea ce priveşte managementul reputaţiei. Şi acum exerciţiul: caută numele tău pe Technorati, mergi la secţiunea Posts, click pe butonul de RSS, copie linkul în RSS Reader-ul tău (vezi RSS Know How), şi uite aşa vei afla instantaneu de fiecare dată când cineva scrie un articol nou despre tine în blogosferă. Astfel vei putea contracara situaţiile de criză şi bucura de cele avantajoase. Acelaşi exerciţiu îl propun pentru motoarele de căutare ştiri, sau pe ziarele care oferă acest serviciu de abonare la o anumită căutare. Cu siguranţă lucrurile se vor simplifica când vom avea si Google News România.

Au trecut 5 zile în care nu am avut acces la internet; nici măcar pe mobil, lucru care mi-a adus aminte de articole pe care le citeam despre internetul mobil şi  cărora nu le ofeream credibilitate. Încep să-mi schimb părerea. Bună parte a internetului va emigra de pe clasicele (deja) desktopuri.

Ce am ratat în cele 5 zile:
În continua luptă cu Google, Microsoft a făcut un update major la motorul de căutare live.com. Noua experienţă online pare foarte tentantă dar nu sunt sigur că şi suficientă măcar pentru a se apropia de gigantul Google. Oricum mă voi opri asupra acestui update într-un articol mai detaliat zilele următoare.

În sfârşit cei de la linkedin.com au oferit posibilitatea de adăugare a fotografiei la profilul utilizatorului. Se pare că este o opţiune îndelung aşteptată. Mă voi conforma şi eu la un upgrade al profilului în acest weekend.

Au apărut zvonuri că Google intenţionează să creeze propriul Second Life, dezvoltând o aplicaţie în acest sens în strânsă legătură cu Google Earth. Se pare că testele noului produs se fac undeva în Arizona State University. 

Cei de la CommonCraft au lansat un videocast de 3 minute care explică de ce becuri de tip CFL şi nu becuri standard. Trebuie să recunosc că am fost puţin surprins de subiectul ales, având în vedere că celelelate filme scoase în trecut ne vorbeau despre noile tendinţe şi tehnologii online.

RSS sau “Really Simple Syndication (RSS 2.0)” - reprezintă o metodă alternativă de accesare a informaţiei disponibile pe internet. Astfel, în loc să accesezi tu informaţia de fiecare dată când ai nevoie, prin intermediul unei subscrieri aceasta este trimisă direct către tine chiar in momentul publicării ei. E ca şi cum ai primi un email fără să fie necesară o adresă specială.

Există două metode prin care informaţia poate fi accesată pe internet:

1. Metoda Clasică - prin care utilizatorul intră pe o pagină de internet pentru a citi informaţia dorită. Este metoda prin care sunt accesate toate site-urile cu specific de presă pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi.
2. Metoda Nouă - prin RSS, constă in crearea unui cont pe unul din siteurile specializate pentru a citi acest tip de informaţie sau prin instalarea unui soft destinat acestei sarcini. Prima metodă este mult mai utilizată, putînd fi accesată în orice moment de pe orice calculator cu acces la internet. Unul dintre cele mai accesibile servicii online poartă denumirea de Google Reader.

Pentru a putea beneficia de avantajele acestei metode tot ce trebuie să faci este sa parcurgi următorii 2 paşi:
1. Creare cont Google Reader la adresa: http://reader.google.com.
2. Accesare site de pe care se doreşte primirea informaţiilor, căutarea unuia din butoanele: , , , şi acţionare buton. Astfel se va accesa o pagină nouă care va avea una din formele:
Exemplu 1
Exemplu 2
În continuare se va copia linkul din bara de URL

şi va fi introdus în programul folosit pentru citirea RSS. În cazul nostru (Google Reader) această acţiune se iniţiaza prin linkul: “Add Subscription”.

Din acest moment, la fiecare autentificare în contul Google Reader se vor putea accesa toate titlurile care au apărut de la ultima vizită.

Adăugând site-urile de interes în acest cont, vei fi la curent cu toate informaţiile dorite doar prin accesarea acestui serviciu.

Alte servicii asemănătoare ce oferă gratuit posibilitatea de a administra informaţia sub forma de RSS (cunoscută şi sub denumirea de feed-uri RSS) sunt: Bloglines, Newsgator, My Yahoo . Unii utilizatori folosesc şi soluţii offline implementate in cadrul clienţilor de email Thunderbird de la Mozilla şi Outlook de la Microsoft.

RSS-urile reprezintă soluţia cea mai eficientă de a fi la curent cu ultimele ştiri de interes cît şi articolele de pe blogurile de interes. Pentru a te abona la acest blog, click aici pentru a accesa feed-ul RSS şi apoi urmează paşii din acest articol.

Procentul vizitatorilor ce au părăsit siteul tău fără a vizita o altă pagină reprezintă rata de bounce şi este, poate, cea mai influentă informaţie statistică în ceea ce priveşte calitatea unui site.

Iată două situaţii şi concluziile aferente ce putem trage din urma ratei de bounce.
1. Rata mare de bounce a vizitatorilor veniţi de pe motoare de cautare.
Deşi motorul de cautare a considerat că informaţia de pe site-ul găsit este definitorie pentru un anumit cuvânt cheie, vizitatorul odată intrat pe pagină nu reuşeşte să acceseze informaţia dorită. Următorul pas pe care îl va întreprinde va fi să se intoarcă la motorul de căutare şi să acceseze o altă pagină, cel mai probabil a concurenţei. Intr-o astfel de situaţie, categoric, site-ul are nevoie de un studiu de uzabilitate şi optimizarea aferentă.

2. Rata mare de bounce a vizitatorilor veniţi de pe site-urile partenere, de pe urma bannerelor publicitare.
Una din cele mai frecvente greşeli pe care am întâlnit-o o reprezintă necorelarea dintre informaţia oferită de bannerul publicitar şi pagina către care acesta ne trimite. Deşi gaseşte cel putin de interes informaţia văzută pe banner, odată accesat linkul aferent, vizitatorul fie nu găseşte produsul promovat, fie găseşte exact aceeaşi cantitate de informaţie şi nimic mai mult. În mod normal, primul pas pe care îl va face, va fi să părăsească site-ul, uneori chiar enervat de timpul pierdut. Soluţia în cazul de faţă este evidentă: poziţionarea cât mai vizibilă pe pagina accesată a produsului sau serviciului promovat, cu link către o zona ce va răspunde nevoilor de informare a vizitatorilor.

O definiţie mai tehnică a termenului “Bounce Rate”. o găsim pe wikipedia.

Web 2.0, Blogul, RSS, XML, Podcasting, Vodcasting, Reţelele Sociale sunt doar câteva denumiri ale noilor provocări în comunicarea corporate din ziua de azi. Odată cu trecerea spre Web 2.0 se iveşte şi problema “măsurării”. Ca în orice strategie de comunicare, punctul de pornire îl reprezintă partea de cercetare care îşi are rădăcinile în cifre şi date brute cat mai apropiate de realitate.

Valul tehnologic a luat un avans puternic faţă de posibilităţile de măsurare şi analiză a interacţiunii utilizatorilor pe internet. Brusc, realizarea unui plan de comunicare online cât mai eficient devine foarte dificilă. În momentul actual o bună cercetare analitică a datelor statistice în ceea ce priveşte publicul site-ului reprezintă un atu de necontestat raportat la concurenţă.

Daca tragem o privire la piaţa online din România, liderul incontestabil al statisticilor de vizitatori este Trafic.ro. Trebuie să recunosc că a reprezentat şi încă reprezintă o resursă utilă pentru a porni un plan de comunicare. Din păcate acest instrument nu a suferit decât un singur upgrade major în ultimii 3 ani, upgrade care nu a luat în calcul nici una din tehnologiile şi tendinţele de care vorbeam la începutul articolului.

Pe plan mondial instrumentul care a suferit cele mai mari modificări într-o perioada foarte scurtă de timp, pentru a face faţă valului New Media, este Google Analytics. E drept ca nici măcar acest intrument nu acoperă toate zonele pe care ni le-am dori, însă cantitatea de informaţii cu care se poate opera este enormă. Alte puncte forte: e gratuit, uşor de instalat iar datele statistice nu sunt publice (deşi pentru unii nu reprezintă un punct tare).

Problema cu care se confruntă cele mai multe afaceri care au apelat la serviciul Google stă tocmai în a reuşi să analizeze cantitatea uriaşă de date despre vizitatori. Cum acest subiect însă merită o atenţie deosebită, voi încerca să compilez cât mai pe scurt în una din zilele viitoare modul optim de abordare a acestor statistici.

Miercuri a avut loc conferinta Telecom BroadBand, eveniment organizat de FinMedia. Tot atunci am avut placerea sa-l cunosc pe Cristi Pavel, redactorul sef al eFinance, publicatia cu care am realizat in parteneriat studiul de caz pe gradul de uzabilitate al serviciilor de Internet Banking a primelor 5 banci din Romania. Din pacate nu am apucat sa schimbam decat doua vorbe, el fiind grabit spre lansarea Microsoft Vista in limba romana.

Evenimentul a fost impresionant, de o anvergura mult mai mare decat mi-am imaginat. Dintre invitati: Romtelecom, Orange, Vodafone, Alcatel Lucent, Ines Grup, RDS-RCS, GTS Telecom, Ensight, Interlan si DigiCom. Discutiile au fost mai mult indreptate spre zona tehnica, vorbindu-se despre infrastructura de broadband din tara, cadrul concurential si colocare.

Orange s-a prezentat ca fiind lider national in telefonia mobila din Romania, apoi si-a dezvaluit noua oferta de 3G, oferta anuntata in premiera in cadrul acestui eveniment. Marele avantaj il reprezinta pretul de 20$/luna pentru pachetul office cu banda de 3,6 Mb/s, pachet destinat atat statiilor desktop cat si pentru notebookuri. Imediat a urmat prezentarea celor de la Vodafone, lider mondial 3G care, din nou in premiera a prezentat noua oferta de 7,2Mb/s, cunoscuta si sub denumirea 3,5G. Pina in 2011 ne-au promis viteze de pina la 30Mb/s.

Cu trei zile inainte de eveniment, dna. Gili Cristian mi-a lansat provocarea de a modera sesiunea a doua, cu tema “Oferta de continut - Motorul accesului in banda larga”. Cu emotiile de rigoare, fiind pentru prima oara intr-o astfel de postura, am dus la bun sfarsit discutia. S-au atins si puncte tehnice, privind mai ales infrastructura si cadrul legislativ din Romania, cat si puncte legale de copyright si provocarile lansate de Web 2.0, sau potentialul si posibilitatile de IPTV in prezentul romanesc.

Desi a reprezentat inceputul discutiei noastre, am hotarat sa las pe sfarsitul acestui post un material video relevant pentru tema atinsa in timpul mesei rotunde ale carui discutii s-au invartiti in jurul noii oferte de continut.