RSS sau “Really Simple Syndication (RSS 2.0)” - reprezintă o metodă alternativă de accesare a informaţiei disponibile pe internet. Astfel, în loc să accesezi tu informaţia de fiecare dată când ai nevoie, prin intermediul unei subscrieri aceasta este trimisă direct către tine chiar in momentul publicării ei. E ca şi cum ai primi un email fără să fie necesară o adresă specială.
Există două metode prin care informaţia poate fi accesată pe internet:
1. Metoda Clasică - prin care utilizatorul intră pe o pagină de internet pentru a citi informaţia dorită. Este metoda prin care sunt accesate toate site-urile cu specific de presă pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi. 2. Metoda Nouă - prin RSS, constă in crearea unui cont pe unul din siteurile specializate pentru a citi acest tip de informaţie sau prin instalarea unui soft destinat acestei sarcini. Prima metodă este mult mai utilizată, putînd fi accesată în orice moment de pe orice calculator cu acces la internet. Unul dintre cele mai accesibile servicii online poartă denumirea de Google Reader.
Pentru a putea beneficia de avantajele acestei metode tot ce trebuie să faci este sa parcurgi următorii 2 paşi: 1. Creare cont Google Reader la adresa: http://reader.google.com. 2. Accesare site de pe care se doreşte primirea informaţiilor, căutarea unuia din butoanele: , , , şi acţionare buton. Astfel se va accesa o pagină nouă care va avea una din formele: Exemplu 1 Exemplu 2
În continuare se va copia linkul din bara de URL
şi va fi introdus în programul folosit pentru citirea RSS. În cazul nostru (Google Reader) această acţiune se iniţiaza prin linkul: “Add Subscription”.
Din acest moment, la fiecare autentificare în contul Google Reader se vor putea accesa toate titlurile care au apărut de la ultima vizită.
Adăugând site-urile de interes în acest cont, vei fi la curent cu toate informaţiile dorite doar prin accesarea acestui serviciu.
Alte servicii asemănătoare ce oferă gratuit posibilitatea de a administra informaţia sub forma de RSS (cunoscută şi sub denumirea de feed-uri RSS) sunt: Bloglines, Newsgator, My Yahoo . Unii utilizatori folosesc şi soluţii offline implementate in cadrul clienţilor de email Thunderbird de la Mozilla şi Outlook de la Microsoft.
RSS-urile reprezintă soluţia cea mai eficientă de a fi la curent cu ultimele ştiri de interes cît şi articolele de pe blogurile de interes. Pentru a te abona la acest blog, click aici pentru a accesa feed-ul RSS şi apoi urmează paşii din acest articol.
Un spot Orange de branding, care m-a lasat, dupa cum spun englezii, speachless fără să mai punem la socoteală şi zâmbetul obţinut pe socoteala situaţiei ruşilor de pe MIR. Oare de ce au folosit ruşi?
Într-una din timidele mele încercări de a vorbi la o conferinţă a ARRP ce avea ca temă blogurile, am încercat să-mi transpun părerea privind ceea ce numeam eu “blog noise”. Recunosc că e un termen născocit de mine, şi poate nu e foarte fericit ales, dar el se referă la toate acele articole din blogosferă care nu transmit nici o informaţie relevantă pentru o mare majoritate a cititorilor. Până la urmă chiar si motto-ul celor de la Technorati “some of them have to be good” poate fi înţeles foarte bine “the others are worthless” (dintr-o perspectivă pesimistă ce-i drept).
Dacă ar fi să transpun acest concep de “noise” şi în cazul Social Media, el ar fi şi mai proeminent. Nu sunt multe exemplele care să dovedească valoare palpabilă şi pentru comunitate, nu doar pentru publicitari. Cele care există dovedesc adevărata putere de comunicare a ceea ce numim web 2.0. Un exemplu cu adevărat plăcut îl reprezintă Sell-a-band. În principiu e un site pe care diferiţi artişti dornici de a ieşi din anonimat îşi pot posta 3 piese muzicale. Dacă unui fan îi place în mod deosebit o anumită piesă, poate cumpăra o acţiune de 10$ pe care practic o investeşte în formaţie sau artist. În momentul în care se adună 50 000 $, un minim de 5000 de fani, site-ul va înregistra un album pentru respectiva formaţie. Şi acum urmează extraordinarul din această poveste: datorită învestiţiei făcute, fanii doresc să recupereze cât mai mulţi bani, motiv pentru care vor începe o adevărată frenezie în a promova formaţia sau artistul prin orice mijloc accesibil. Cam aşa arată o poveste de succes despre colaborarea unei comunităţi online, din SUA.
În curând cu siguranţă vom putea citi despre astfel de poveşti chiar şi pe bătrânul continent şi de ce nu chiar în România.
Un lucru e cert: în cazul oricărui site de dimensiuni cel puţin medii erorile de tip 404 - Page not found vor fi inevitabile. Deşi numărul vizitatorilor care întâlnesc o astfel de pagină este relativ mic, acest lucru nu înseamnă că trebuie ignoraţi. De cele mai multe ori apar sentimente de frustrare şi chiar de enervare printre cei care, în căutarea unui anume articol, nu găsesc decât această pagină 404. Din fericire astfel de erori pot fi transformate în avantaje, şi chiar pot binedispune vizitatorul convingându-l să nu părăsească încă site-ul. Cum? Printr-o minimă optimizare de uzabilitate ce necesită doar puţină creativitate.
Exemplele mele preferate de pagini 404 sunt:
1. Whoopsie
Astăzi am realizat, cu ruşine chiar, ca am uitat unele din numele celor care au fost şi sunt principalii vectori profesionali, demni de urmat, în domeniul strategie şi analizei web. În acelaşi timp chiar am fost invidios când am aflat că Adriana Iordan de la Gecad ePayment îl va intervieva pe Avinash Kaushik omul din spatele Google Analytics.
Dar să revenim la lista celor mai mari evanghelisti (dacă aţi şti cât de mult urăsc numele ăsta, dar nici că aş şti unul mai bun) din domeniul strategiei şi analizei web:
1. Avinash Kaushik - Consultant Independent şi pentru moment Evanghelist Analytics la Google. Autorul cărţii “Web Analytics: An hour a day” şi a blogului denumit simbolic Occam’s Razor
2. Jeremiah Owiang - Strategist web şi consultant pentru un număr impresionant de firme din topul forbes 500. Bogul lui: Web strategy by Jeremiah.
3. Guy Kawasaki - Evanghelist marketing, iniţiatorul unei afaceri web cu cea mai mică investiţie şi anume de 12.000 de dolari. Autorul cărţii “The art of the start” şi a blogului “How to change the world“.
4. Jacob Nielsen - Practic omul care a inventat termenul de usability. Oferă un newsletter gratuit cu informaţii mai mult decât utile oricărui designer sau proprietar de site-uri. Nu are blo, şi nici feeduri RSS fiind mai mult decât fidel “old media” însă site-ul lui este o adevărată comoară e informaţii www.useit.com
5. Steve Krug - autorul cărţii “Don’t make me think. A common Sense Approach to Web Usability” şi unul din liderii de opinie în ceea ce priveşte consultanţa în uzabilitate.
6. Ultimul dar nu şi cel din urmă, Rand evanghelist SEO. Dacă ceva nou apare în acest domeniu, probabil că echipa lui de la SEOmoz va fi prima care să experimenteze ca apoi să povestească şi publicului rezultatele.
Vinerea aceasta am două exemple celebre de campanii virale al căror succes s-a dovedit mai mult decât răsunator. Prima dintre ele am văzut-o până şi într-un sat părăsit din Kosovo, la câţiva tineri care o schimbau între ei pe telefoanele mobile, iar cea de-a doua, deja clasică, a fost prezentată cu sloganul: “Nu-i de mirare că percepţia noastră despre frumuseţe este deformată.”
Stafful “Web Analytics Association’s Standards Committee” au implementat primul document oficial al standardelor de Web Analytics. Deşi documentul este prezentat ca fiind versiunea cu numărul 4.0 cel mai probabil acest număr reprezintă numărul de variante care au fost dezvoltate în interiorul organizaţiei, căci este prima ediţia lansată publicului.
Având în vedere răspândirea curentului web 2.0, noile tehnologii Ajax sau a tehnologiilor echipei Adobe, definirea acestor standarde era foarte necesară astfel încât să poată fi abordate de toţi furnizorii de soluţii pentru analiza traficului web. În Sillicon Valley, deşi acest document este mai mult decât binevenit, există destul scepticism în ceea ce priveşte implementarea acestor standarde. Motivul: pentru marii furnizori formulele de analiză a traficului reprezintă un secret şi atu-ul afacerii. Standardizând aceste metode de calcul, nu vom avea diferenţe uneori foarte mari între doi furnizori la acelaşi site, însă e posibil ca micii întreprinzători din domeniu să nu mai aibă nici o şansă să pătrundă pe piaţă, nici măcar prin descoperirea unei formule revoluţionare.
Deşi putin offtopic, cred că acest video poate fi de folos majorităţii dintre noi. E drept că sunt lucruri pe care credem că le ştim cu toţii, dar oare le şi aplicăm?
Spre plăcuta mea surprindere, bila albă se duce către un site românesc, o unealtă des folosită de webmasteri, şi care avea nevoie disperată de o nouă faţă, de o noua structurare a informaţiei, şi poate cel mai important, de o îmbunătăţire a uzabilităţii. E vorba de www.rotld.ro. Auzisem de la colegi că a suferit un upgrade major, însă abia azi am avut nevoie de serviciile acestui site. Rapiditatea cu care am schimbat DNS/urile unui domeniu, uşurinţa de navigare - acum sunt necesare doar numele domeniului si a DNS-urilor, restul paşilor fiind realizaţi de portal - şi micile abordări AJAX, m-au convins să aplaud acest site.
De cealaltă parte a baricadei se află un site internaţional, cu un public uriaş, care avea nevoie de un upgrade cel puţin la fel de disperat. Ei bine, acesta s-a întâmplat, dar departe de a satisface nevoile publicului. Site-ul: www.formula1.com suferă în continuare de lacune în navigare şi, poate cel mai important, de o abordare New Media şi Social Networking. Aceste lacune au fost deplânse de publicul larg al acestui sport. Poate doar transmisii live a curselor ar mai fi putut anula din aceste lipsuri, lucru care, evident, nu s-a întâmplat.
Procentul vizitatorilor ce au părăsit siteul tău fără a vizita o altă pagină reprezintă rata de bounce şi este, poate, cea mai influentă informaţie statistică în ceea ce priveşte calitatea unui site.
Iată două situaţii şi concluziile aferente ce putem trage din urma ratei de bounce.
1. Rata mare de bounce a vizitatorilor veniţi de pe motoare de cautare.
Deşi motorul de cautare a considerat că informaţia de pe site-ul găsit este definitorie pentru un anumit cuvânt cheie, vizitatorul odată intrat pe pagină nu reuşeşte să acceseze informaţia dorită. Următorul pas pe care îl va întreprinde va fi să se intoarcă la motorul de căutare şi să acceseze o altă pagină, cel mai probabil a concurenţei. Intr-o astfel de situaţie, categoric, site-ul are nevoie de un studiu de uzabilitate şi optimizarea aferentă.
2. Rata mare de bounce a vizitatorilor veniţi de pe site-urile partenere, de pe urma bannerelor publicitare.
Una din cele mai frecvente greşeli pe care am întâlnit-o o reprezintă necorelarea dintre informaţia oferită de bannerul publicitar şi pagina către care acesta ne trimite. Deşi gaseşte cel putin de interes informaţia văzută pe banner, odată accesat linkul aferent, vizitatorul fie nu găseşte produsul promovat, fie găseşte exact aceeaşi cantitate de informaţie şi nimic mai mult. În mod normal, primul pas pe care îl va face, va fi să părăsească site-ul, uneori chiar enervat de timpul pierdut. Soluţia în cazul de faţă este evidentă: poziţionarea cât mai vizibilă pe pagina accesată a produsului sau serviciului promovat, cu link către o zona ce va răspunde nevoilor de informare a vizitatorilor.
, 
, 
, şi acţionare buton. Astfel se va accesa o pagină nouă care va avea una din formele:
